Roksolana, învățătoare de matematică la o școală din Liov, se pregătea plină de emoție să sărbătorească aniversarea celei mai bune prietene și colege de catedră, cu care a străbătut același drum spre școală, zi de zi, vreme de patruzeci de ani. De la primele raze ale dimineții, Roksolana și-a ales cu atenție o bluză brodată și o fustă de lână, potrivite pentru sărbătoare. În ciuda norilor plumburii ce bântuiau orașul și a bălților ce acopereau aleile, a pornit spre magazin, hotărâtă să cumpere prăjitură și un buchet de bujori pentru prietena ei.
Pe trotuarul umed, când Roksolana pășea cu grijă să nu-și stropească pantofii, o mașină cu geamuri fumurii, la volanul căreia era o femeie blondă, a trecut în viteză, aruncându-i o ploaie de noroi peste haine și peste cadourile strânse la piept. Femeia a strigat disprețuitor din mașină, cu un zâmbet fals lipit pe buze: Baba, unde te duci așa gătită? Apusul a trecut, ar trebui să fii acasă la ora asta!
Mâhnită și plină de indignare, Roksolana a răspuns cu voce tremurată, dar hotărâtă: Nu-ți este rușine? Am în suflet lucruri mult mai importante decât graba ta. Observând lipsa de respect, femeia a început să o critice că merge pe lângă bălți și îi ține calea.
Dintr-o curte apropiată a ieșit un bărbat masiv, îmbrăcat elegant, cu privirea blândă, care părea să aducă liniște oriunde mergea. Văzând scena, s-a apropiat curios: Se întâmplă ceva aici? Femeia blondă a reacționat rapid, acuzând: Bătrâna asta nu are ce căuta aici, mă incomodează!
Dar când privirea bărbatului s-a întâlnit cu chipul emoționat al lui Roksolana, s-a luminat la față. Roksolana! Ce bucurie să te văd! A îmbrățișat-o cu căldură, apreciind din nou profesoara care îi marcase copilăria. Realizând că femeia blondă era secretara sa și că tocmai îl jignise pe cea pe care el o respecta profund, bărbatul și-a cerut scuze cu sinceritate.
A cerut secretarei să își ceară scuze și ea, iar aceasta a mormăit cu greu un Îmi pare rău… aproape inaudibil. Văzând lipsa de remușcare, bărbatul a decis pe loc să îi desfacă contractul de muncă.
Apoi a luat cadourile murdare, a ajutat-o pe Roksolana să ajungă acasă, a așteptat-o la ușă cât s-a schimbat și, ca gest de recunoștință, a cumpărat flori proaspete și o prăjitură mare de la cofetăria celebră din Liov. Seara, în lumina caldă a unei săli decorate cu maci, sărbătoarea a devenit cu adevărat magică, iar Roksolana a simțit prețuirea și recunoștința pe care doar anii și inimile sincere le pot aduce.
